Clasificarea clapetelor obturatoare – limitări rezultate din standardul de testare 

Preocuparea pentru siguranța persoanelor din clădirile publice a condus la dezvoltarea și standardizarea sistemelor de ventilație împotriva incendiilor. Deoarece sistemele de ventilație care asigură confort și siguranță trebuie să fie de înaltă calitate și durabilitate, clapetele antifoc trebuie să îndeplinească cerințele legale sub formă de standarde.

Clapetele obturatoare protejează împotriva răspândirii focului, a căldurii și a fumului. Diferențele semnificative care caracterizează tipurile de clapete menționate sunt prezența unui servomotor cu un arc de revenire (sau un mecanism cu arc) și o eliberare termică în clapetele de separare destinate ventilației de confort, sau un servomotor bidirecțional în clapetele de ventilație împotriva incendiilor.

Sarcina principală a clapetelor obturatoare în ventilația de confort este de a separa zona de incendiu de restul clădirii. Funcția acestor clapete în timpul unui incendiu este întotdeauna aceeași: clapeta se închide, separând zona de incendiu, și rămâne închisă fără a putea reveni în poziția deschisă.

La selectarea clapetelor obturatoare, primul pas este determinarea cerințelor de rezistență la foc pe care trebuie să le îndeplinească produsul. Datorită clasificării clapetelor, putem face o selecție inițială – aceasta constă în verificarea duratei în care produsul menține parametrii declarați de etanșeitate la foc (E), izolație la foc (I) și etanșeitate la fum (S) – precum și constatarea în ce pereți despărțitori sau canale poate fi instalată clapeta.   

 În etapa următoare, ar trebui să acordați atenție mai multor aspecte și limitări care rezultă din clasificare și certificat. Producătorii testează clapetele obturatoare în condiții specifice, menționate în documentele de clasificare și rapoartele de testare acordate fiecărei clapete certificate care intră pe piață. Înainte de a utiliza o anumită clapetă în proiect, este necesar să vă asigurați că peretele despărțitor al clădirii îndeplinește cerințele minime specificate în documentația tehnică și operațională.  

Atunci când proiectează un sistem de protecție împotriva incendiilor, arhitecții se confruntă adesea cu problema spațiului limitat pentru sistemele de ventilație. Una dintre erorile frecvente care apare la instalații este lipsa distanței minime. Standardul EN 1366-2:2015-08 specifică la punctul 13.6 distanțele minime cerute. Distanța dintre clapetele obturatoare instalate în conductele de ventilație separate (nu se aplică acumulatorilor) trebuie să fie de 200 mm, iar între clapetele de incendiu și elementele de structură de 75 mm. Aceste distanțe sunt menite să protejeze clapetele obturatoare împotriva influenței termice reciproce în timpul unui incendiu și împotriva acumulării de căldură chiar deasupra sau în proximitatea clapetei de incendiu în spațiile înguste.

Pentru a răspunde așteptărilor clienților, producătorii de clapete antifoc în acord cu organismele de certificare, își dezvoltă și testează produsele într-un mod care să permită instalarea acestora în imediata apropiere. SMAY are succes și în acest domeniu: distanța dintre clapetele rotunde KTM precum și distanța dintre acestea și compartimentul despărțitor al clădirii este de min. 10 mm (bineînțeles, aceasta poate fi și mai mare). O soluție care este adesea folosită pentru a ocoli limitările de mai sus este, de asemenea, să extrageți clapeta din peretele despărțitor al clădirii și să o instalați pe conductă, departe de perete. Această soluție are însă dezavantaje: implică costuri suplimentare pentru realizarea conductei (și eventual izolarea acesteia), prin urmare nu este întotdeauna acceptabilă.